BANCUL ZILEI | Pe vremea comunismului, un bulgar își face vacanța în România
Pe vremea comunismului, un bulgar vine să își facă vacanța în România. Când se întoarce acasă, îl întreabă prietenii cum a fost.
– A fost groaznic, răspunde acesta. Am stat toată ziua în hotel, de frică.
– Frică? De ce?
– Fiindcă peste tot am văzut oameni umblând cu țevi metalice în mână și întrebându-se unul pe altul:
Ai prins bulgarii? Ai prins bulgarii?
Vezi și
Aș vrea să te sun să-ți spun că te iubesc!”
– Draga mea, câteodată aș vrea să te sun numai ca să îți aud vocea și să-ți spun că te iubesc mult!
– Și de ce nu o faci?
– O voce mă împiedică!
-Draga mea, câteodată aș vrea să te sun numai ca să îți aud vocea și să-ți spun că te iubesc!
-Și de ce nu o faci?
-O voce mă împiedică!
-Păi ce spune vocea aia?
-Creditul dumneavoastră este insuficient pentru direcția apelată”
Banc. Bulă se călugărește la Mănăstirea Tăcerii
Lui Bulă i s-a părut că cel mai bun lucru e să se călugărească și, fiindcă altă mănăstire nu era pe acolo, s-a dus la Mănăstirea Tăcerii. Când a ajuns, starețul i-a zis:
– Bulă, poți rămâne cât vrei aici la mănăstire, cu o singură condiție: nu vorbești nimic, decât dacă te întreb eu.
Trece un an și starețul îi zice:
– Bulă, acum poți să spui două cuvinte.
– Patul tare!
– A, bine, voi pune să ți-l schimbe.
După încă un an:
– Bulă, a mai trecut un an, acum poți să mai zici două cuvinte.
– Mâncarea rece.
– A, bine, o să se rezolve.
Mai trece un an:
– Bulă, ai, din nou, dreptul la două cuvinte.
– Eu renunț.
– Ăsta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de când ești aici n-ai făcut altceva decât să te plângi!
